joi, 3 noiembrie 2011

Ziua 22.

Câteodată sunetele se opreau. Câteodată el se oprea.
Prima lui amintire cu adevărat clară a acestui acum, a prezentului din afara ceţii învolburate, a fost cea a opririi, a faptului că a devenit dintr-o dată conştient că nu mai putea să respire şi că asta era în regulă, că era bine, era de fapt sublim; putea să suporte un anumit nivel al durerii, dar totul are o limită şi era bucuros să părăsească jocul.

Misery, Stephen King


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu