"Pe vremuri, gândeam că nu există loc mai poetic decât o cameră de hotel. Pentru unii e casă de-o noapte, o oază la un pas de şosea, unde să-şi odihnească oasele ostenite de drum, un loc destinat abandonării continue. Pentru alţii, un teren de joacă pentru adulţi, un adăpost pentru păcat, un budoar fără memorie. Poate fi plin de viaţă, dacă-i loc de petreceri sau de adunare familială, dar poate şi să te facă să te simţi disperat de singur şi de neliniştit. Atmosfera unei seri într-o cameră de hotel este determinată de numărul ocupanţilor ei. Când eşti singur, o simţi din plin."
Torturaţi-l pe artist, Joey Goebel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu