Să te-mpaci cu tristeţea inevitabilă. Să consimţi la tragicul vieţii. Să nu te închizi în faţa vieţii, negând-o. Să-ncetezi s-o mai visezi altfel de cum e. Să te-nsoţeşti cu realitatea. Oricare ar fi ea.
Tu-mi dăruieşti înţelepciunea de-a spune "da". Ciudat "da"-ul acesta, când secolul în care trăiesc, formaţia mea intelectuală, ideologiile noastre îmi dau iluzia că aş fi puternic printr-un "nu".
În seara asta, m-am iertat. M-am iertat că n-am puterea să schimb lumea. M-am iertat că nu ştiu cum să ţin piept naturii, când ea ne distruge. M-am iertat că nu am altă armă decât propria compasiune.
În seara asta m-am iertat că sunt om.
Îţi mulţumesc.
Viaţa mea cu Mozart, Eric-Emmanuel Schmitt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu